Durata orelor de lucru în timpul războiului: la ce norme se poate face referire?

După începutul conflictelor armate, mai exact pe 13 martie 2022, Parlamentul Ucrainei a adoptat legea nr. 2126. Documentul reglementează relațiile de muncă în condițiile stării de urgență.

Cum s-au schimbat normele privind durata orelor de muncă și la ce trebuie să fie atenți antreprenorii?

Particularitățile schimburilor de muncă în condițiile stării de urgență

În perioada stării de urgență, pentru angajații întreprinderilor care fac parte din infrastructura critică, timpul de lucru poate fi extins până la 60 de ore pe săptămână. Această normă se aplică pe săptămână și se referă doar la organizațiile implicate în producția de apărare sau care asigură traiul populației.

Angajatorul poate stabili un timp de muncă redus – până la 40 de ore pe săptămână, dacă această normă este prevăzută prin lege pentru acea întreprindere. În acest caz, managerul stabilește singur ora de început și sfârșit a turei zilnice pentru angajații săi.

Angajatorul poate stabili un timp de muncă redus dacă există condiții de muncă periculoase sau dăunătoare. În acest caz, lucrătorii din sectoarele de muncă cu astfel de condiții pot beneficia de un timp redus de muncă săptămânal. Pentru aceasta, este necesar ca locul de muncă să fie certificat și comparat cu condițiile de muncă.

De asemenea, trebuie menționat că perioada stării de urgență nu oferă angajatorului dreptul de a folosi durata nelimitată a orelor de muncă. Altfel, aceasta va încălca direct normele stabilite de Codul Muncii în vigoare. O regulă similară se aplică și pentru utilizarea muncii suplimentare în cazurile interzise de lege.

Managerul întreprinderii stabilește singur:

• numărul de zile lucrătoare pe săptămână: 5 sau 6 zile;

• ora de început și sfârșit a turei zilnice;

• durata pauzei continue săptămânale: în perioada stării de urgență aceasta poate fi redusă la 24 de ore.

Durata orelor de muncă pentru angajații întreprinderilor care nu fac parte din infrastructura critică

Dacă întreprinderea nu face parte din infrastructura critică, managerul acesteia nu poate crește normele de timp de muncă pentru angajați. Prin urmare, în acest caz, trebuie respectată durata prevăzută la art. 50 și 51 din Codul Muncii.

Zilele de odihnă în perioada stării de urgență

În perioada stării de urgență, angajaților li se poate acorda doar 24 de ore de odihnă continuă pe săptămână, în loc de 42 de ore.

De asemenea, în acest timp au fost anulate următoarele:

• orice restricții pentru efectuarea muncii suplimentare;

• mutarea zilei de repaus atunci când o zi nelucrătoare sau sărbătorită cade într-o zi de repaus;

• interdicția de a lucra în ziua de repaus;

• ziua de muncă redusă înaintea unei zile de repaus, nelucrătoare sau sărbătorită.

Norma de muncă suplimentară

În perioada stării de urgență, norma care reglementează stabilirea orelor suplimentare de muncă a fost suspendată temporar.

În prezent, există o normă conform căreia managerul întreprinderii poate adăuga angajatul la munca suplimentară pentru mai mult de 4 ore pe parcursul a două zile sau până la 120 de ore pe an.

Justificarea necesității muncii suplimentare

Pentru justificare, trebuie să fie prezentată o raportare către directorul întreprinderii. În document trebuie menționat:

• circumstanțele care necesită aplicarea unui program de muncă neregulat;

• angajații care vor efectua muncă suplimentară;

• durata muncii suplimentare.

Apoi, managerul întreprinderii va întocmi o comandă pentru a formaliza munca suplimentară.

Este compensată munca suplimentară în perioada stării de urgență?

Deși munca suplimentară poate depăși orele stabilite pentru fiecare angajat, aceste ore vor fi considerate lucrate și, prin urmare, vor fi supuse compensării și plății la dublu.

Plata muncii suplimentare

Angajatorul nu poate compensa munca suplimentară acordând o zi liberă. Plata pentru aceasta depinde de sistemul de remunerare stabilit în întreprindere. Adică poate fi:

1. Plata pe oră: când se aplică o rată dublă pe baza ratei pe oră pentru fiecare oră lucrată.

2. Plata pe piesă: angajatul va primi o plată suplimentară de 100% din rata tarifară pe oră.

3. Contabilitatea totală a timpului de muncă: atunci când toate orele lucrate peste timpul de muncă standard vor fi plătite ca muncă suplimentară.

În condițiile actuale, fiecare întreprindere care este un obiect critic de infrastructură își stabilește propriul program și normele de durată a orelor de muncă pentru o săptămână de muncă de 5 sau 6 zile, fără a lua în considerare zilele de sărbătoare.