Magazinul a fost afectat de bombardamente: cum să documentați pierderile, să scoateți bunurile din evidență și să reconstituiți documentele

După bombardamente, proprietarul magazinului trebuie să se ocupe de siguranța oamenilor, să documenteze pagubele și să strângă documentele privind bunurile pierdute. Inventarierea se efectuează numai când accesul la spațiu și la mărfuri este sigur. Pe baza rezultatelor întocmite corespunzător, întreprinderea scoate din evidență bunurile a căror pierdere a fost confirmată, evaluează bunurile recuperabile și reflectă modificările în contabilitate.

Dacă documentele au fost distruse, trebuie aleasă procedura fiscală aplicabilă. Ca regulă generală, potrivit punctului 44.5 din Codul fiscal al Ucrainei (CFU), contribuabilul notifică Serviciul Fiscal de Stat al Ucrainei (SFS) în termen de cinci zile de la eveniment și reconstituie documentele în termenul stabilit. Pentru activitatea desfășurată pe teritorii unde au loc lupte active sau pe teritorii ocupate temporar, în condițiile relevante, se aplică subpunctul 69.28 din CFU. Dacă, din cauza consecințelor bombardamentelor, antreprenorul nu poate depune la timp declarațiile, plăti impozitele sau îndeplini alte obligații fiscale, trebuie să confirme separat această imposibilitate potrivit Procedurii nr. 225. Consecințele fiscale ale scoaterii din evidență depind de tipul bunurilor, sistemul de impozitare și documente.

Ce să faceți imediat după eveniment

Nu intrați în clădirea avariată pentru a număra marfa sau a recupera documente cât timp accesul nu este sigur. Înainte de examinarea clădirii, serviciile abilitate verifică terenul pentru obiecte explozive și le neutralizează pe cele găsite, demontează, dacă este necesar, părțile periculoase ale construcției și caută persoanele rănite sau decedate. Organele de ordine efectuează acțiunile de cercetare necesare. Angajații magazinului nu trebuie să desfășoare singuri aceste lucrări.

Proprietarul sau conducătorul poate desemna o persoană responsabilă să strângă informațiile disponibile și să țină evidența documentelor primite. În practică, este util să organizați materialele pe categorii: eveniment, bunuri, documente pierdute și obligații fiscale:

• Notați adresa magazinului, data și ora cunoscută a evenimentului, descrierea pagubelor și datele de contact ale martorilor. Separați faptele constatate de presupuneri.
• Păstrați fotografiile și înregistrările video disponibile, imaginile camerelor, corespondența și notificările privind restricționarea accesului. Păstrați fișierele originale și faceți copii pentru lucru.
• Strângeți documentele privind dreptul de proprietate sau de folosință asupra spațiului, achiziționarea mărfurilor și a echipamentelor. Pentru bunurile închiriate sau mărfurile care aparțin altei persoane, indicați proprietarul și verificați condițiile contractuale privind notificarea acestuia despre pagube. Dacă bunurile sunt asigurate, verificați imediat modalitatea și termenul de notificare a asigurătorului prevăzute în contract și respectați aceste condiții. Verificați ce dovezi vă solicită asigurătorul să păstrați înainte de curățare sau demontare, ținând cont de măsurile de siguranță necesare.
• Păstrați datele contabile disponibile de dinaintea evenimentului: mișcarea mărfurilor, stocurile, lista echipamentelor și documentele furnizorilor. Acestea vă vor ajuta să stabiliți ce trebuie verificat și reconstituit.
• Întocmiți separat lista documentelor distruse sau inaccesibile și a obligațiilor fiscale ale căror termene se apropie sau au expirat deja.

Lista preliminară a pierderilor poate fi completată. Ea ajută la organizarea activității, dar nu confirmă, de una singură, existența efectivă a mărfurilor, distrugerea lor sau dreptul de a deduce cheltuielile în scopuri fiscale.

Cum să sesizați poliția și să obțineți documentele

Dacă împrejurările indică o infracțiune, proprietarul bunurilor, persoana fizică înregistrată ca întreprinzător individual în Ucraina (FOP) sau reprezentantul întreprinderii depune o sesizare la poliție ori la procuror. În sesizare este util să descrieți evenimentul, adresa, bunurile avariate sau pierdute, împrejurările cunoscute și să atașați dovezile disponibile. Menționați și prejudiciul suferit de dumneavoastră sau de întreprindere.

Persoana abilitată este obligată să primească și să înregistreze sesizarea. Refuzul de a o primi și înregistra nu este permis. Obțineți un document care confirmă depunerea și înregistrarea sesizării și păstrați-l împreună cu o copie a acesteia.

Potrivit părții 1 a articolului 214 din Codul de procedură penală al Ucrainei (CPP), anchetatorul, ofițerul de cercetare sau procurorul trebuie să înscrie informațiile în Registrul unic al cercetărilor prealabile (RUCP) fără întârziere, dar nu mai târziu de 24 de ore de la sesizare sau notificare. După 24 de ore de la înscrierea informațiilor, solicitantului i se eliberează un extras din RUCP.

Pe durata legii marțiale se poate aplica procedura specială prevăzută la articolul 615 din CPP. Dacă nu există acces tehnic la RUCP, anchetatorul, ofițerul de cercetare sau procurorul emite o ordonanță de începere a cercetării, iar informațiile sunt înscrise în registru de îndată ce acest lucru devine posibil. Într-un caz urgent, cercetarea la fața locului poate avea loc înainte de ordonanță, care se emite imediat după cercetare.

Statutul de persoană vătămată și participarea la cercetare

Poate avea statut de persoană vătămată o persoană fizică prejudiciată material, fizic sau moral prin infracțiune, precum și o persoană juridică prejudiciată material. Drepturile și obligațiile persoanei vătămate apar din momentul depunerii unei sesizări privind infracțiunea împotriva acesteia sau al unei cereri de recunoaștere ca persoană vătămată. Persoana care primește sesizarea înmânează o informare privind drepturile și obligațiile procesuale.

Dacă dosarul a fost deschis în urma unei alte sesizări, proprietarul prejudiciat sau întreprinderea poate solicita recunoașterea sa ca persoană vătămată. Potrivit punctului 5 din partea 1 a articolului 303 CPP, persoana căreia i s-a refuzat recunoașterea ca persoană vătămată poate contesta refuzul la judecătorul de instrucție. Articolul 304 stabilește un termen de 10 zile de la primirea copiei ordonanței. Păstrați ordonanța și dovada datei primirii.

Dacă extrasul din RUCP nu a sosit, verificați dacă informațiile au fost înscrise în registru și dacă s-a aplicat procedura specială prevăzută la punctul 1 din partea 1 a articolului 615 CPP. Neînscrierea informațiilor poate fi contestată la judecătorul de instrucție de către solicitant, persoana vătămată, reprezentantul sau reprezentantul legal al persoanei vătămate, potrivit punctului 1 din partea 1 a articolului 303. Termenul general pentru contestație este de 10 zile de la momentul inacțiunii; în procedura obișnuită, inacțiunea apare după expirarea celor 24 de ore prevăzute la articolul 214 CPP de la depunerea sesizării sau notificării. Păstrați dovada orei depunerii și răspunsurile primite. Un avocat vă poate ajuta să stabiliți termenul în funcție de împrejurările dosarului.

Pe durata legii marțiale, punctul 5 din partea 1 a articolului 615 CPP prevede o excepție pentru acțiunile procesuale reglementate de articolele 220, 221 și 304, inclusiv examinarea cererilor, consultarea materialelor și depunerea contestațiilor. Dacă există o imposibilitate obiectivă de a efectua acțiunea în termenul stabilit, aceasta trebuie efectuată fără întârziere după ce devine posibil, dar nu mai târziu de 15 zile de la încetarea sau anularea legii marțiale. Împrejurările care au făcut imposibilă acțiunea trebuie dovedite.

Dacă termenul de contestație a fost depășit, depuneți împreună cu contestația o cerere de repunere în termen și dovezi privind motivele întemeiate. Potrivit articolului 117 CPP, repunerea în termen se dispune prin încheierea judecătorului de instrucție sau a instanței. În cadrul unei proceduri penale desfășurate cu aplicarea articolului 615, cererea de repunere în termen trebuie depusă cel târziu în 60 de zile de la încetarea sau anularea legii marțiale. Depunerea cererii nu suspendă executarea hotărârii contestate.

Cercetarea spațiilor, bunurilor, documentelor și datelor informatice se efectuează de anchetator sau procuror. Cercetarea magazinului, ca spațiu aflat în posesia unei persoane, urmează regulile CPP privind percheziția unui astfel de spațiu. Persoana vătămată poate fi invitată la cercetare. Dacă participați, semnalați pagubele neobservate, echipamentele sau documentele pierdute și solicitați consemnarea declarațiilor și observațiilor dumneavoastră în procesul-verbal.

Articolul 615 prevede reguli speciale pentru consemnarea acțiunilor procesuale. Dacă nu se pot întocmi documentele procesuale, organele de ordine folosesc mijloacele tehnice disponibile și întocmesc procesul-verbal în cel mult 72 de ore de la încheierea acțiunii. Dacă implicarea martorilor asistenți — persoane care confirmă desfășurarea și rezultatele acțiunii procesuale — la percheziția sau cercetarea spațiului este obiectiv imposibilă ori le-ar pune în pericol viața sau sănătatea, acțiunea se desfășoară fără ei. În acest caz, desfășurarea și rezultatele trebuie consemnate obligatoriu printr-o înregistrare video continuă, cu mijloacele tehnice disponibile.

Cum să obțineți materialele cercetării

Persoana vătămată poate prezenta dovezi și solicita acțiuni procesuale. Potrivit articolului 220 CPP, anchetatorul, ofițerul de cercetare sau procurorul examinează, ca regulă generală, cererea în cel mult trei zile de la depunere. Persoana care a depus-o este informată despre rezultat; refuzul total sau parțial se consemnează într-o ordonanță motivată. Copia acesteia se înmânează persoanei, iar dacă înmânarea este obiectiv imposibilă, i se trimite.

Persoana vătămată, reprezentantul sau reprezentantul legal pot contesta la judecătorul de instrucție neexaminarea cererii în termenul stabilit, ca inacțiune potrivit punctului 1 din partea 1 a articolului 303 CPP. Potrivit articolului 304, termenul general pentru contestație este de 10 zile de la momentul inacțiunii, după expirarea termenului de examinare. Păstrați dovada depunerii cererii. Refuzul de a admite o cerere privind efectuarea unor acțiuni de anchetă (de cercetare) sau a unor acțiuni de anchetă secrete poate fi contestat, potrivit punctului 7 din partea 1 a articolului 303, de persoana căreia i s-a refuzat cererea, de reprezentantul, reprezentantul legal sau apărătorul acesteia. Dacă refuzul este consemnat într-o ordonanță, termenul de zece zile începe din ziua primirii copiei acesteia.

Pentru a consulta materialele cercetării, depuneți o cerere în acest sens. Articolul 221 CPP permite efectuarea de extrase și copii, dar prevede excepții pentru materialele privind măsurile de securitate și cele a căror divulgare ar putea prejudicia cercetarea. Consultarea unui document accesibil publicului, al cărui original se află în dosar, nu poate fi refuzată din acest motiv. Articolul 56 prevede și dreptul de a obține, după încheierea cercetării prealabile, copii ale materialelor care se referă direct la infracțiunea săvârșită împotriva persoanei vătămate.

Ce documente să obțineți de la Serviciul pentru Situații de Urgență dacă a fost un incendiu

Incendiul se confirmă printr-un proces-verbal de incendiu, potrivit Procedurii nr. 2030. Un funcționar abilitat al Serviciului de Stat al Ucrainei pentru Situații de Urgență (SSUSE) îl întocmește la fața locului, după examinarea locului și solicitarea de informații de la proprietar, utilizator, persoana care are obiectivul înregistrat în bilanțul său sau reprezentantul acestora. Funcționarul solicită informații și martorilor care dețin informații despre incendiu. Martorii oferă informații voluntar și pot refuza. Martorilor minori li se pot solicita informații numai cu respectarea cerințelor punctului 7 din Procedura nr. 2030 privind participarea părinților, a reprezentantului legal, a cadrului didactic sau psihologului și, dacă este necesar, a medicului.

Termenul general pentru întocmirea procesului-verbal este de cel mult 24 de ore de la stingerea incendiului, notificarea despre acesta sau depunerea unei cereri scrise. Pe durata legii marțiale sau a stării de urgență, dacă există motive suficiente, se permite, pe baza unei justificări, întocmirea procesului-verbal în termen de o lună de la notificare sau cerere. Dacă proprietarul nu poate fi stabilit, procesul-verbal poate să nu conțină informații despre acesta.

SSUSE întocmește două exemplare ale procesului-verbal: unul îl transmite poliției, iar pe celălalt îl păstrează în dosarul incendiului. Dacă echipa de anchetă și intervenție nu a fost la fața locului, procesul-verbal se transmite structurii de poliție competente în cel mult trei zile de la întocmire. Funcționarul SSUSE întocmește separat o concluzie privind cauzele incendiului în termen de trei zile de la întocmirea procesului-verbal.

Pentru a obține copii certificate ale procesului-verbal și ale concluziei, proprietarul, utilizatorul, persoana care are obiectivul înregistrat în bilanțul său, persoana prejudiciată sau reprezentantul împuternicit depune o cerere la SSUSE. Copiile se eliberează în termen de 15 zile de la primirea cererii. Procesul-verbal de incendiu este necesar numai dacă a avut loc un incendiu; pentru alte distrugeri se strâng documentele corespunzătoare evenimentului.

Entitatea economică ține, de asemenea, evidența incendiilor și a consecințelor acestora, le analizează cauzele și ia măsuri pentru prevenirea incendiilor. Punctele 4 și 11 din Procedura nr. 2030 prevăd un registru de evidență a incendiilor, conform anexei 4, și transmiterea lunară la SSUSE, până la data de 10, a informațiilor despre incendii și consecințele lor, potrivit formularului stabilit de Ministerul Afacerilor Interne.

Cum să documentați pagubele produse spațiului magazinului

Pentru clădirea avariată, adresați-vă organului executiv al consiliului rural, al localității sau al orașului, iar în lipsa acestuia, administrației militare. Acest organ abilitat organizează lucrările urgente și evaluarea potrivit Procedurii nr. 473. Acestea pot fi declanșate de sesizări ale cetățenilor și întreprinderilor, informații de la SSUSE, poliție și alte surse prevăzute.

În procedura obișnuită prevăzută de Procedura nr. 473, se evaluează clădirile și construcțiile proprietate privată sau comunală. Procedura obișnuită nu se aplică pe teritoriile unde au loc lupte active sau pe teritoriile ocupate temporar dacă în Lista oficială nu există o dată de încheiere a perioadei respective. Pentru unele teritorii unde au loc lupte, punctul 6¹ prevede o evaluare specială, descrisă mai jos. Prin urmare, proprietarul verifică categoria teritoriului și datele aplicabile în Lista oficială.

Organul abilitat stabilește, într-un plan de lucru și ținând cont de pagube și finanțare, evaluarea de către comisie și/sau evaluarea tehnică, ordinea și termenele. După primirea notificării corespunzătoare privind bunurile imobile avariate sau distruse, în conformitate cu Procedura nr. 380, acesta informează solicitantul în termen de zece zile calendaristice despre modalitatea și termenele evaluării, prin e-mail sau la numărul de telefon indicat. Acest termen se referă la informarea solicitantului; finalizarea evaluării depinde de procedura aplicabilă.

Evaluarea de către comisie și evaluarea tehnică

Înainte de evaluare, se iau măsurile necesare privind obiectele explozive, demontarea inițială a părților periculoase, căutarea persoanelor rănite și acțiunile de cercetare. Comisia este creată de organul abilitat. Din comisie trebuie să facă parte cel puțin un specialist cu studii superioare în domeniul „Inginerie, producție și construcții” (G), specializarea „Construcții și inginerie civilă” și/sau „Arhitectură și urbanism”. Dacă trebuie evaluat un obiect de patrimoniu cultural avariat, în comisie sunt cooptați reprezentanți ai autorităților de protecție a patrimoniului cultural. Informațiile despre componența și activitatea comisiei se publică pe site-urile oficiale ale organului abilitat și ale administrației militare regionale. Membrul comisiei aflat într-un conflict de interese trebuie să formuleze o declarație de abținere; comisia decide cu privire la recuzare.

Reprezentantul proprietarului sau administratorului este invitat, dacă este posibil, fără drept de vot. Procesul-verbal al evaluării comisiei indică obiectul, adresa și caracteristicile, informațiile disponibile despre proprietar, amploarea și cauzele probabile ale pagubelor, lucrările de reparație deja efectuate și concluziile. Procesul-verbal trebuie să includă fotografii care arată natura și amploarea distrugerilor. Dacă se referă la mai multe obiecte, datele se prezintă separat pentru fiecare.

Comisia înregistrează informațiile din procesul-verbal în Registrul bunurilor avariate și distruse. Dacă se constată că o clădire a fost distrusă, spațiile ei locative și nerezidențiale sunt considerate distruse. Dacă este posibil, organul abilitat trimite proprietarului sau administratorului o copie a procesului-verbal în termen de trei zile calendaristice de la întocmire sau prin Portalul Diia. Dacă în timpul evaluării nu existau informații despre proprietar sau locul aflării acestuia, procesul-verbal se pune la dispoziție la cerere.

Dacă comisia nu poate stabili gradul pagubelor sau nu poate constata distrugerea obiectului, evaluarea tehnică este obligatorie, cu excepția cazului special de evaluare la distanță prevăzut la subpunctul 2 al punctului 6¹ din Procedura nr. 473. Executantul evaluării tehnice întocmește un raport și un proces-verbal.

Proprietarul sau administratorul care a comandat pe cont propriu evaluarea tehnică notifică în scris organul abilitat despre începerea lucrărilor și, după finalizare, îi transmite gratuit un exemplar al raportului și procesului-verbal. Dacă evaluarea a fost comandată de organul abilitat, acesta notifică în scris proprietarul sau administratorul despre începerea lucrărilor și îi furnizează o copie a procesului-verbal.

Când este posibilă evaluarea specială

Punctul 6¹ din Procedura nr. 473 prevede evaluarea pentru consemnarea distrugerilor pe teritorii unde sunt posibile lupte, fără o dată de încetare a acestei posibilități, și pe teritorii unde au loc lupte active, fără o dată de încheiere a acestora, inclusiv în locurile unde funcționează resursele informaționale electronice de stat. Evaluarea la fața locului de către comisie și/sau evaluarea tehnică este posibilă dacă nu există o amenințare directă la viața și sănătatea oamenilor și se pot lua măsurile de siguranță prevăzute la punctul 8. În celelalte cazuri, subpunctul 2 al punctului 6¹ face trimitere la evaluarea la distanță potrivit Hotărârii nr. 815, cu excepția obiectelor de patrimoniu cultural. Pentru procedura de la punctul 6¹ nu se întocmește un plan de lucru.

Punctele 1–5 din Normele speciale aprobate prin Hotărârea nr. 815 limitează mecanismul de evaluare la distanță la clădiri rezidențiale, case individuale, case de grădină și case de vacanță, inclusiv apartamente și alte spații rezidențiale din aceste clădiri. Potrivit informațiilor preliminare ale organului abilitat, obiectul trebuie să fie distrus, iar efectuarea altor tipuri de evaluare pe teritoriul respectiv trebuie să fie imposibilă. Aceste Norme speciale nu se aplică pe teritoriile ocupate temporar.

O clădire comercială independentă sau un spațiu nerezidențial separat al magazinului nu se încadrează în categoriile prevăzute de Hotărârea nr. 815. Dacă magazinul se află într-o clădire rezidențială, pentru spațiul său este relevantă constatarea documentată a distrugerii întregii clădiri: punctul 8¹ din Procedura nr. 473 prevede că și spațiile nerezidențiale dintr-un obiect distrus sunt considerate distruse. Pierderile de mărfuri și echipamente se documentează separat.

Procesul-verbal de evaluare a clădirii confirmă informațiile despre clădire. Pentru mărfurile și echipamentele magazinului trebuie documentate separat existența, starea și pierderile. Depunerea unei notificări informative despre bunul imobil nu stabilește, prin ea însăși, dreptul la despăgubire.

Cum să documentați pierderea documentelor contabile ale întreprinderii

Dacă la o întreprindere căreia i se aplică Regulamentul nr. 88 au dispărut sau au fost distruse documente primare, registre contabile — jurnale, situații și alte înregistrări ale operațiunilor economice — ori raportări, conducătorul urmează punctul 6.10 din Regulament. Regulamentul nr. 88 nu se aplică băncilor:

1. Notifică în scris organele de ordine.
2. Desemnează prin ordin o comisie care stabilește lista documentelor lipsă și cauzele pierderii sau distrugerii lor.
3. Invită să participe la activitatea comisiei reprezentanți ai organelor de anchetă, ai serviciului de pază și ai serviciului de supraveghere de stat împotriva incendiilor.
4. Aprobă procesul-verbal cu rezultatele activității comisiei.
5. Transmite copia procesului-verbal, în termen de zece zile, destinatarilor corespunzători: organului în a cărui subordine se află întreprinderea, dacă există, și autorităților teritoriale fiscale și vamale competente.

Copia procesului-verbal potrivit Regulamentului nr. 88 și notificarea fiscală potrivit punctului 44.5 din CFU se depun separat. Pentru copia procesului-verbal se aplică termenul de zece zile prevăzut la punctul 6.10 din Regulamentul nr. 88, iar pentru notificarea fiscală, termenul de cinci zile de la eveniment.

Regulamentul nr. 88 reglementează documentarea și contabilitatea întreprinderilor și instituțiilor din domeniul său de aplicare. FOP respectă cerințele fiscale care i se aplică și documentează pierderea; obligația de a constitui o comisie internă potrivit punctului 6.10 nu i se aplică automat.

Cum să faceți inventarierea fără a pune oamenii în pericol

Regulamentul nr. 879 se aplică persoanelor juridice constituite potrivit legislației ucrainene, precum și filialelor și reprezentanțelor unor persoane juridice străine prevăzute de acesta. În caz de furt, abuz sau deteriorare a bunurilor, inventarierea se efectuează la data constatării, în volumul stabilit de conducător. În cazul unui accident tehnologic, incendiu sau dezastru natural, inventarierea se efectuează în ziua următoare încheierii fenomenului, în volumul stabilit de conducător. Dacă inventarierea este impusă de instanță sau de un organ abilitat printr-un document întocmit corespunzător, se respectă termenele și volumul indicate în acesta, însă inventarierea nu poate începe înainte de primirea documentului.

Punctul 8 din secțiunea I se referă la întreprinderile care au sau au avut sediul în zone de război (lupte) pe durata legii marțiale, precum și la întreprinderile ale căror subdiviziuni structurale sau bunuri distincte se află în astfel de zone. Acesta se aplică și întreprinderilor care, de la începutul ocupației temporare, aveau sediul în Crimeea, Sevastopol, teritoriile ocupate din regiunile Donețk și Luhansk, zonele operațiunii antiteroriste sau zonele măsurilor de securitate națională și apărare din aceste regiuni. Aceste întreprinderi efectuează inventarierea când persoanele abilitate pot ajunge în siguranță și fără obstacole la active, documentele primare și registrele contabile în care sunt reflectate datoriile și capitalul propriu.

Conducătorul poate decide inventarierea separată a unor bunuri specificate, la data constatării furtului, lipsei, distrugerii sau deteriorării acestora. Decizia trebuie pusă în aplicare ținând cont de accesul sigur. După înlăturarea obstacolelor, întreprinderea este obligată să efectueze inventarierea folosind ca dată de referință prima zi a lunii următoare lunii în care accesul a fost restabilit și să reflecte rezultatele în perioada de raportare corespunzătoare.

În situația financiară anuală, informațiile despre activele inaccesibile, precum și despre datoriile și capitalul propriu care nu pot fi confirmate din cauza lipsei accesului la documente, se reflectă pe baza datelor contabile, potrivit punctului 12 din Procedura nr. 419. Lipsa accesului, prin ea însăși, nu este suficientă pentru a înregistra toate bunurile ca distruse.

Cine efectuează inventarierea

Conducătorul constituie comisia de inventariere prin ordin sau alt act administrativ. În comisie sunt incluși reprezentanți ai conducerii, ai serviciului contabil și angajați care cunosc bunurile, prețurile și evidența primară. La partea contabilă pot participa și specialiștii care țin contabilitatea întreprinderii în baza unui contract.

Comisia este condusă de conducător, de adjunctul acestuia sau de conducătorul împuternicit al unei subdiviziuni structurale. Dacă însuși conducătorul ține contabilitatea, el conduce comisia. Inventarierea se efectuează cu participarea întregii comisii, în prezența persoanei responsabile material. În cazul unei hotărâri judecătorești sau al unei cerințe a organului abilitat, funcționarii acestuia pot fi prezenți cu acordul lor.

Dacă volumul de lucru este mare, conducătorul constituie comisii de lucru și le aprobă componența. Persoana responsabilă material nu poate face parte din comisia de lucru care verifică activele încredințate acesteia. Același angajat nu poate fi numit doi ani consecutivi președinte al comisiei de lucru pentru verificarea activelor aflate la aceleași persoane responsabile material.

Ce să verificați și să consemnați

1. Înainte de numărare, verificați funcționarea instrumentelor de cântărire și măsurare, finalizați prelucrarea documentelor disponibile privind mișcarea bunurilor, întocmiți ultimele registre sau rapoarte și stabiliți soldurile contabile la data inventarierii.
2. Grupați activele disponibile astfel încât să poată fi numărate. Președintele comisiei aplică viza — semnătura sa cu mențiunea „Înainte de inventarierea din” și data corespunzătoare — pe toate documentele de intrare și ieșire atașate registrelor sau rapoartelor. Persoanele responsabile material dau declarațiile prevăzute de Regulamentul nr. 879 privind documentele și evidența mișcării bunurilor. Conținutul declarațiilor trebuie să corespundă faptelor.
3. Numărați, cântăriți sau măsurați bunurile existente în fapt. Pentru materialele în vrac sunt permise măsurătorile și calculele tehnice, cu anexarea proceselor-verbale și calculelor corespunzătoare la listele de inventariere.
4. Notați denumirea, cantitatea, unitatea de măsură, starea și evaluarea activelor. Cantitatea mărfurilor aflate în ambalajul intact al furnizorului poate fi stabilită pe baza documentelor, însă o parte dintre aceste mărfuri trebuie verificată la fața locului.
5. Întocmiți o listă separată a stocurilor inutilizabile sau deteriorate. Indicați cauzele, gradul și natura deteriorării și propunerile privind reducerea valorii, scoaterea din evidență sau utilizarea lor ulterioară în activitate.
6. Pentru mijloacele fixe inutilizabile și nereparabile, întocmiți o listă separată cu data punerii în funcțiune și motivele pentru care nu mai pot fi utilizate. Înregistrați separat bunurile care aparțin altor proprietari.

Soldurile comunicate de angajați sau preluate din programul contabil nu pot fi trecute în liste fără verificarea existenței efective. Informațiile privind activele care rămân inaccesibile trebuie separate de rezultatele examinării efective.

Verificați și dacă evenimentul a afectat numerarul, documentele bănești și formularele cu regim special. Existența acestora se consemnează în procese-verbale de inventariere. Potrivit punctului 15 din secțiunea II a Regulamentului nr. 879, astfel de procese-verbale se folosesc și pentru consemnarea investițiilor financiare și verificarea reflectării integrale a sumelor din conturile bancare, a creanțelor și datoriilor, obligațiilor, finanțării cu destinație specială, cheltuielilor și veniturilor înregistrate în avans și provizioanelor. Volumul verificării se stabilește potrivit temeiului inventarierii și deciziei aplicabile a conducătorului.

Listele și procesele-verbale sunt semnate de toți membrii comisiei și de persoanele responsabile material. Acestea dau și o declarație că verificarea a avut loc în prezența lor, că nu au obiecții față de membrii comisiei și că preiau spre păstrare activele enumerate în listă, asumându-și răspunderea pentru păstrarea lor. Dacă există obiecții, consemnați-le înainte de semnare. La schimbarea persoanei responsabile se întocmesc declarații de predare și primire a activelor.

Serviciul contabil verifică calculele, compară listele cu datele contabile și întocmește situații de reconciliere. Valoarea surplusurilor și lipsurilor din acestea se stabilește potrivit evaluării din registrele contabile. Erorile de preț și de calcul se corectează și se certifică prin semnăturile tuturor membrilor comisiei și ale persoanelor responsabile material; pe ultima pagină a listei se face și se semnează mențiunea că prețurile și calculele au fost verificate. Pentru bunurile altcuiva se întocmesc situații de reconciliere separate, ale căror copii se trimit proprietarului.

Cum se aprobă rezultatele

În procesul-verbal, comisia explică de ce rezultatele inventarierii diferă de datele contabile și propune cum să fie reflectate diferențele. Procesul-verbal explică motivele lipsurilor și pierderilor, propune ce bunuri trebuie scoase din evidență și precizează măsurile deja luate pentru prevenirea unor astfel de pierderi. Dacă se constată lipsuri ale unor mărfuri și surplusuri ale altora din cauza confundării sortimentelor, contabilul verifică toate condițiile compensării reciproce prevăzute de Regulamentul nr. 879. Comisia propune compensarea în procesul-verbal numai după această verificare. Conducătorul aprobă procesul-verbal în termen de cinci zile lucrătoare de la încheierea inventarierii.

Contabilul reflectă rezultatele în contabilitate și în situațiile financiare ale perioadei în care s-a încheiat inventarierea, pe baza procesului-verbal aprobat. Pentru inventarierea efectuată după înlăturarea obstacolelor de acces, se aplică și regula specială de la punctul 8 din secțiunea I a Regulamentului nr. 879.

Normele de pierderi naturale se aplică numai lipsurilor constatate în fapt și în condițiile Regulamentului nr. 879, după eventuala compensare a lipsurilor și surplusurilor cauzate de confundarea sortimentelor. În lipsa unor norme, lipsa este peste limitele admise. Distrugerea provocată de bombardamente nu se înregistrează drept pierdere naturală. Faptul că există o lipsă nu stabilește, prin el însuși, vinovăția vânzătorului sau a altui angajat.

Cum să scoateți mărfurile și echipamentele din evidența contabilă

Pentru scoaterea din evidență sunt necesare documente care explică ce s-a întâmplat cu bunurile, ce cantitate s-a pierdut și cum a fost determinată valoarea lor. La materialele inventarierii și la procesul-verbal aprobat se adaugă documentele aplicabile privind evenimentul, iar scoaterea din evidență se consemnează într-un document primar cu elementele obligatorii.

Regulile de mai jos se referă la persoanele juridice care aplică standardele naționale de contabilitate (SNC) 7 „Mijloace fixe” și 9 „Stocuri”. Acestea nu se aplică instituțiilor bugetare și întreprinderilor care întocmesc, conform legii, raportări potrivit standardelor internaționale. Evidența fiscală a FOP urmează reguli distincte.

Mărfuri pierdute în totalitate sau deteriorate

Potrivit SNC 9, stocurile sunt active dacă întreprinderea se așteaptă să obțină beneficii economice din folosirea lor și le poate determina în mod fiabil valoarea. Valoarea stocurilor pierdute în totalitate, compromise sau constatate lipsă se recunoaște drept cheltuială a perioadei de raportare. Mărfurile avariate care pot fi utilizate sau vândute în siguranță și în mod legal se evaluează potrivit stării lor efective. Înainte de a le pune din nou în vânzare, verificați cerințele de siguranță și calitate specifice categoriei respective de mărfuri; dacă este necesar, apelați la un specialist competent.

Stocurile se reflectă la valoarea cea mai mică dintre costul inițial și valoarea realizabilă netă. Valoarea realizabilă netă este prețul de vânzare estimat al unei unități de marfă, minus cheltuielile estimate pentru finalizarea producției și vânzare. Diferența dintre costul inițial și valoarea realizabilă netă mai mică se recunoaște drept cheltuială.

Există o regulă separată pentru materialele destinate producției. Costul lor inițial nu se reduce dacă se preconizează că produsele finite vor fi vândute la un preț cel puțin egal cu costul lor. Dacă scăderea prețului de piață al materialelor face ca valoarea de cost a produselor să depășească valoarea realizabilă netă, materialele se evaluează la valoarea realizabilă netă.

Exemplu ipotetic pentru o întreprindere care aplică SNC 9: magazinul avea 40 de unități de marfă, cu o valoare contabilă de 600 UAH (grivne ucrainene) per unitate, în total 24 000 UAH. Dintre acestea, 10 unități au fost distruse complet, 10 au fost deteriorate, iar 20 au rămas utilizabile, fără modificarea evaluării. Pentru o unitate deteriorată, prețul de vânzare estimat este de 550 UAH, iar cheltuielile de vânzare sunt de 50 UAH. Valoarea realizabilă netă a acesteia este de 500 UAH.

În acest exemplu, cheltuielile aferente pierderii totale sunt 10 × 600 = 6 000 UAH, iar cele aferente reducerii de valoare sunt 10 × (600 − 500) = 1 000 UAH. Cheltuielile totale sunt 7 000 UAH. Valoarea stocului rămas este 20 × 600 + 10 × 500 = 17 000 UAH. Calculul ilustrează evaluarea contabilă; dreptul de a deduce cheltuielile în scopuri fiscale se stabilește separat.

Dacă la data bilanțului stocurile depreciate anterior sunt încă active, iar valoarea lor realizabilă netă a crescut, întreprinderea le majorează valoarea și recunoaște alte venituri din exploatare. Majorarea este limitată la deprecierea anterioară.

Dacă întreprinderea aplică Planul de conturi potrivit Instrucțiunii nr. 291, lipsurile și pierderile din deteriorare se reflectă în subcontul 947. Dacă nu au fost identificate persoane vinovate, valoarea contabilă scoasă din evidență se înregistrează concomitent în contul extrabilanțier 07, inclusiv subcontul 072. Aceasta este o evidență separată a pierderilor aferente bunurilor deja scoase din evidență, prin care întreprinderea urmărește în continuare recuperarea lor. Regulamentul nr. 879 prevede această evidență până la identificarea persoanelor vinovate sau închiderea dosarului potrivit legislației.

După identificarea persoanelor care trebuie să repare prejudiciul, contabilul înregistrează suma datorată drept creanță față de acestea și venit. Pentru suma datorată de persoanele vinovate, Instrucțiunea nr. 291 prevede înregistrarea în debitul subcontului 375 „Decontări privind despăgubirea prejudiciului cauzat” și în creditul subcontului 716 „Recuperarea activelor scoase anterior din evidență”, reducând concomitent suma din subcontul 072. Evidența se ține separat pentru fiecare pierdere și fiecare debitor.

Lichidarea totală sau parțială a echipamentelor

Aceste reguli se referă la echipamentele pe care întreprinderea le contabilizează ca mijloace fixe. Potrivit SNC 7, un obiect se scoate din bilanț când iese din patrimoniul întreprinderii sau nu mai îndeplinește criteriile de recunoaștere ca activ. Pentru echipamentele avariate trebuie evaluată posibilitatea de reparare și utilizare ulterioară.

Rezultatul financiar din ieșirea bunului din patrimoniu se stabilește ținând cont de venitul aferent acestei ieșiri, valoarea contabilă netă, impozitele indirecte și cheltuielile aferente. Registrele de evidență contabilă analitică ale bunului se anexează la documentele privind ieșirea sa din patrimoniu. Potrivit Instrucțiunii nr. 291, valoarea contabilă netă a activelor imobilizate scoase din evidență și cheltuielile de dezmembrare sau demontare se reflectă în subcontul 976.

Dacă se lichidează doar o parte a obiectului, valoarea inițială sau reevaluată și amortizarea cumulată se reduc cu sumele corespunzătoare părții lichidate. Componentele recuperabile rămase se evaluează separat: pentru a fi recunoscute drept stocuri, trebuie să existe beneficii economice preconizate și o valoare determinabilă în mod fiabil.

Valoarea contabilă a bunurilor scoase din evidență, calculul prejudiciului pentru o acțiune în instanță sau o despăgubire și decizia de plată au scopuri diferite. Procesul-verbal de scoatere din evidență nu stabilește valoarea unei despăgubiri viitoare.

Cum înregistrează FOP pierderea mărfurilor

Mai întâi, FOP verifică dacă are obligația de a ține evidența stocurilor de mărfuri potrivit punctului 12 al articolului 3 din Legea nr. 265/95-VR privind utilizarea aparatelor de înregistrare a operațiunilor de decontare (RRO). Cerințele acestui punct nu se aplică FOP plătitoare de impozit unic, care nu sunt înregistrate ca plătitoare de taxă pe valoarea adăugată (TVA), cu excepția celor care comercializează:

• bunuri de uz casnic complexe din punct de vedere tehnic, supuse reparațiilor în garanție;
• medicamente și dispozitive medicale;
• bijuterii și obiecte de uz casnic din metale prețioase, pietre prețioase, pietre prețioase de origine organogenă și pietre semiprețioase.

FOP care are această obligație aplică Procedura nr. 496. Înscrie în permanență în Formularul de evidență informații despre intrarea și ieșirea mărfurilor, pe baza documentelor primare. Dacă există mai multe locuri de vânzare, ține evidența și pentru fiecare loc în parte, cu documente privind primirea și transferul intern al mărfurilor. Documentele primare sunt anexe obligatorii la Formularul de evidență; intrările se înscriu înainte de începerea vânzării.

Distrugerea sau pierderea mărfurilor se consemnează într-un document primar. Acesta indică valoarea la prețul de achiziție, confirmat prin evidența mărfurilor. Documentul nu include datele furnizorului și ale destinatarului. Trebuie să conțină data operațiunii, denumirea, cantitatea și valoarea mărfurilor. Pentru claritate, indicați și denumirea și data documentului, unitățile de măsură, împrejurările pierderii și persoana care l-a întocmit.

FOP înscrie valoarea totală a ieșirii potrivit documentului în coloana 8 a Formularului de evidență, în ordine cronologică. Lista inițială a stocurilor servește la începerea evidenței atunci când apare obligația corespunzătoare. Nu se folosește pentru reconstituirea arbitrară a istoricului achizițiilor pierdut.

Documentarea pierderilor este necesară și pentru FOP care nu are obligația de a ține evidența mărfurilor potrivit Procedurii nr. 496: ajută la confirmarea evenimentului, a apartenenței bunurilor și a utilizării lor în activitatea economică. Rezultatul fiscal concret depinde de sistemul său de impozitare.

Cum să reconstituiți documentele primare

Contabilul sau FOP întocmește lista documentelor pierdute, cu perioadele, partenerii contractuali și elementele cunoscute. Este util să notați de la început unde se poate obține fiecare document, cine îl solicită și când a fost primit răspunsul.

• Solicitați exemplare sau duplicate întocmite corespunzător de la furnizori, locator și ceilalți parteneri contractuali.
• Obțineți extrasele bancare și documentele de plată disponibile.
• Verificați sistemele de circulație electronică a documentelor, exemplarele electronice salvate, arhivele și copiile de rezervă.
• Comparați documentele reconstituite cu registrele, raportările și mișcarea mărfurilor, pentru a identifica omisiuni și înregistrări duplicate.

Potrivit punctului 44.1 din CFU, indicatorii evidenței fiscale trebuie să se bazeze pe documentele prevăzute de lege. Extrasul bancar confirmă plata, dar confirmarea primirii unei anumite mărfi necesită documente corespunzătoare operațiunii. Datele din baza de date privind mărfurile ajută la reconstituirea evidenței, însă nu înlocuiesc toate documentele primare.

Ce elemente să verificați

Articolul 9 din Legea nr. 996-XIV prevede următoarele elemente pentru un document primar: denumirea, data întocmirii, denumirea întreprinderii, conținutul și volumul operațiunii, unitatea de măsură, funcțiile și numele de familie ale persoanelor responsabile și semnătura sau alte date care permit identificarea acestora. Pentru documentele ale căror cerințe sunt stabilite de Banca Națională a Ucrainei (BNU), se aplică particularitățile prevăzute de lege. O deficiență nesemnificativă nu duce, de una singură, la nerecunoașterea operațiunii dacă documentul permite identificarea participantului și conține informațiile necesare despre operațiune.

Pentru anumite documente privind servicii, lucrări sau locațiune, legea permite lipsa mențiunilor privind funcțiile și numele de familie, precum și lipsa semnăturii din partea beneficiarului sau a locatarului. Pentru aceasta, documentul trebuie să indice data sau perioada serviciilor, lucrărilor ori locațiunii, contractul scris trebuie să prevadă această modalitate de documentare, iar operațiunea trebuie reflectată în contabilitate în perioada în care a fost efectuată.

Excepția nu se aplică operațiunilor finanțate din fonduri publice, locațiunii bunurilor proprietate de stat sau comunală, antreprizei de construcții, lucrărilor de proiectare și prospectare și contractelor de donație, asistență caritabilă sau umanitară. Nici nu poate fi aplicată oricărui proces-verbal de scoatere din evidență doar pentru că documentul a fost întocmit în interiorul întreprinderii.

Cum să păstrați originalele electronice

Potrivit articolului 7 din Legea nr. 851-IV, originalul electronic este un exemplar electronic cu elementele obligatorii, inclusiv o semnătură electronică corespunzătoare. Dacă un astfel de document a fost păstrat pe mai multe suporturi sau trimis mai multor destinatari, fiecare exemplar electronic relevant poate fi original. O copie scanată a unui document pe hârtie nu dobândește, prin ea însăși, acest statut.

Reconstituiți fișierele împreună cu semnăturile și datele necesare pentru verificarea integrității și autenticității. Documentele primare generate automat în format electronic de un program se folosesc în contabilitate dacă au semnătură sau sigiliu electronic și respectă cerințele legale. Integritatea se verifică prin semnătură sau sigiliu ori prin alte mijloace prevăzute de lege.

Articolul 13 din Legea nr. 851-IV impune păstrarea documentelor electronice într-o formă care permite verificarea integrității și utilizarea ulterioară a informațiilor. Trebuie să fie posibilă restabilirea formatului inițial și trebuie păstrate datele disponibile privind originea, destinația, data și ora expedierii sau primirii. Termenul de păstrare nu poate fi mai scurt decât cel aplicabil documentului pe hârtie corespunzător. În condițiile prevăzute de acest articol, documentele se dublează pe mai multe suporturi și se copiază periodic, verificându-se integritatea; dacă aceste cerințe nu pot fi îndeplinite, se aplică păstrarea unei copii pe hârtie, prevăzută de lege.

Ce procedură de notificare a SFS să alegeți

Un singur eveniment poate necesita mai multe demersuri, fiecare cu un scop diferit. Notificarea privind pierderea documentelor nu stabilește automat imposibilitatea de a plăti impozitul sau de a depune declarațiile. Nici legea marțială nu suspendă, prin ea însăși, toate termenele fiscale.

Procedura generală potrivit punctului 44.5 din CFU

În termen de cinci zile de la pierderea, deteriorarea sau distrugerea prematură a documentelor, contribuabilul notifică în scris organul de control fiscal de la locul înregistrării. La notificare anexează documentele întocmite corespunzător care confirmă evenimentul. Dacă pierderea privește documente vamale relevante, notifică și organul care a efectuat vămuirea ori a acordat autorizația sau permisul pentru simplificările respective.

Notificarea se depune potrivit regulilor de depunere a declarațiilor fiscale. Dacă CFU nu prevede altceva pentru situația dumneavoastră, aceasta poate fi depusă personal sau printr-o persoană împuternicită, trimisă prin poștă cu confirmare de primire și inventarul conținutului ori transmisă electronic cu respectarea cerințelor privind documentele și semnăturile electronice. Păstrați dovada depunerii și a primirii notificării de către organ.

Documentele trebuie reconstituite în termen de 90 de zile calendaristice. Termenul începe în ziua următoare zilei în care notificarea ajunge la organul de control fiscal.

Dacă notificarea a fost depusă în mod corespunzător și la timp, iar pierderea documentelor face imposibilă efectuarea unui control, termenul controlului se amână până la reconstituirea și prezentarea documentelor, în limitele regulilor stabilite, dar nu mai mult de 120 de zile. Această normă nu se aplică verificărilor prevăzute la articolul 200 din CFU.

Dacă documentele nu au fost reconstituite sau, după folosirea procedurii, au fost pierdute, deteriorate ori distruse prematur din nou, potrivit punctului 44.5 acestea sunt considerate inexistente la întocmirea raportării corespunzătoare. Regula se aplică și îndeplinirii cerințelor legislației vamale, valutare și ale altor acte normative a căror respectare este controlată de organele competente.

Punctul 44.6 leagă, de asemenea, neprezentarea documentelor până la încheierea controlului sau în termenul prevăzut la punctul 86.7 de concluzia că acestea lipseau la întocmirea raportării. Norma prevede o excepție pentru ridicarea procedurală sau orice altă preluare a documentelor de către organele de aplicare a legii. Organul de control trebuie să ia în considerare documentele prezentate după control, dar înainte de adoptarea deciziei, potrivit procedurii de la punctul 86.7.

Regulile speciale potrivit subpunctului 69.28 din CFU

Subpunctul 69.28 se aplică contribuabililor și agenților fiscali care desfășurau activități pe teritorii unde au loc lupte active sau pe teritorii ocupate temporar și nu pot prezenta documentele primare. Temeiul poate fi pierderea, distrugerea sau deteriorarea acestora ori imposibilitatea de a le evacua din teritoriile respective din cauza riscului pentru viață sau sănătate ori a obstacolelor administrative.

Pentru aplicarea normei, verificați localitatea sau teritoriul exact, codul, categoria, datele perioadei relevante și dovezile activității desfășurate în fapt. Lista este aprobată prin Ordinul nr. 376 al Ministerului Dezvoltării. Hotărârea nr. 1364 diferențiază teritoriile unde sunt posibile lupte, cele unde au loc lupte active și teritoriile ocupate temporar. Categoria teritoriilor unde sunt posibile lupte nu este suficientă pentru îndeplinirea condiției teritoriale din subpunctul 69.28.

Lista indică datele de început și de încheiere ale perioadelor relevante. Dacă nu există o dată de încheiere, se consideră că luptele, posibilitatea luptelor sau ocupația continuă. Dacă data de încheiere se modifică, noua perioadă începe în ziua următoare încheierii celei precedente. Trebuie să corelați aceste informații cu activitatea magazinului și cu împrejurările pierderii documentelor.

Pierderea care nu are legătură cu luptele de pe teritoriile prevăzute de normă nu dă dreptul de a aplica subpunctul 69.28. De asemenea, trebuie explicat de ce tocmai aceste documente nu pot fi prezentate.

Contribuabilul depune la organul de control fiscal o notificare în formă liberă. Aceasta indică:

• împrejurările pierderii și/sau imposibilității de a evacua documentele;
• perioadele fiscale sau de raportare la care se referă acestea;
• lista generală a documentelor primare, dacă este posibil, cu elementele lor de identificare.

Notificarea întreprinderii este semnată de conducător și contabilul-șef, așa cum prevede în mod expres subpunctul 69.28. FOP depune notificarea în calitate de contribuabil. Păstrați exemplarul demersului și dovada depunerii. Termenul de cinci zile pentru notificare și cele 90 de zile calendaristice pentru reconstituire țin de procedura generală de la punctul 44.5; subpunctul 69.28 nu stabilește termene proprii de acest fel.

Dacă la început ați notificat imposibilitatea evacuării, iar ulterior aflați că documentele au fost pierdute, trebuie să depuneți o nouă notificare privind pierderea, cu descrierea împrejurărilor.

Ce protecție oferă notificarea potrivit subpunctului 69.28

Dacă sunt îndeplinite condițiile normei, indicatorii declarați pentru perioadele menționate în notificare nu pot fi contestați doar din cauza lipsei documentelor primare. Notificarea este și temeiul pentru păstrarea cheltuielilor prevăzute de normă, a rezultatului fiscal negativ pentru calculul impozitului pe profit, a creditului fiscal și a valorii negative a TVA din perioadele anterioare. Protecția privește indicatorii corespunzători și nu creează dreptul de a adăuga cheltuieli arbitrare.

După notificarea imposibilității de a evacua documentele, deoarece acestea se află pe teritoriile prevăzute, se instituie un moratoriu asupra controalelor documentare pentru perioadele menționate. Contribuabilii care au notificat pierderea potrivit acestei norme nu sunt supuși controlului pentru perioadele respective, inclusiv după încheierea legii marțiale.

Pentru perioadele menționate în notificare, subpunctul 69.28 interzice majorarea:

• obligațiilor fiscale declarate aferente impozitelor și taxelor;
• valorii negative declarate a obiectului impozabil cu impozitul pe profit;
• sumei declarate pentru rambursarea TVA de la buget.

Sarcina de a dovedi că nu există temeiuri pentru aplicarea subpunctului 69.28 revine organului de control fiscal. Refuzul trebuie consemnat într-o decizie motivată, care indică motivele și dovezile, în cel mult o lună de la primirea notificării. Decizia poate fi contestată administrativ sau în instanță. Până la decizia finală în cauză, organul nu poate contesta indicatorii declarați și nici iniția vreun control pentru perioadele menționate în notificare.

Aplicarea neîntemeiată a acestei norme are consecințe distincte: contribuabilul este considerat ca sustrăgându-se de la plata impozitelor și i se aplică răspunderea prevăzută de CFU și de alte legi. De aceea, condiția teritorială, împrejurările și legătura dintre pierdere și lupte trebuie descrise cu exactitate și în mod concret.

Cum să confirmați imposibilitatea de a îndeplini obligațiile fiscale

Procedura nr. 225 se aplică atunci când consecințele agresiunii militare împiedică îndeplinirea la timp a unei obligații fiscale concrete. Pentru întreprinderi și FOP, temeiurile includ, printre altele, pierderea documentelor sau echipamentelor, imposibilitatea de a le folosi ori evacua, riscul pentru viață și sănătate, interdicțiile și restricțiile legale, precum și alte împrejurări de forță majoră confirmate documentar. Temeiurile teritoriale ale acestei proceduri au un conținut propriu; ele nu se înlocuiesc cu condițiile subpunctului 69.28.

Trebuie să legați evenimentul de obligația concretă și de termenul-limită al acesteia. De exemplu, în cerere trebuie să explicați ce documente sau echipamente pierdute au împiedicat depunerea unei anumite declarații și de ce resursele disponibile nu au permis depunerea la timp.

Potrivit subpunctului 69.1 din CFU, imposibilitatea confirmată exonerează de răspunderea prevăzută de acesta pentru îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor privind plata impozitelor, depunerea declarațiilor și documentelor, înregistrarea facturilor fiscale sau a facturilor de accize, precum și a celorlalte obligații vizate de normă. Obligațiile rămân valabile. Dacă posibilitatea nu a fost restabilită mai devreme, acestea trebuie îndeplinite în termen de șase luni de la încetarea sau anularea legii marțiale.

Dacă imposibilitatea privește numai o filială, o reprezentanță, un antrepozit fiscal pentru accize sau altă subdiviziune structurală, protecția este limitată la activitatea desfășurată prin acea subdiviziune. Pentru aceasta, subpunctul 69.1 prevede separat exonerarea de răspundere până la încetarea sau anularea legii marțiale.

Ce să indicați în cerere

Cererea se întocmește în formă liberă, dar trebuie să conțină informațiile prevăzute de Procedura nr. 225:

• Denumirea completă a întreprinderii sau numele și prenumele persoanei fizice, precum și patronimicul, dacă există.
• Codul din Registrul unic de stat al întreprinderilor și organizațiilor din Ucraina (RUSÎOU) sau numărul fiscal. Pentru persoanele fizice: numărul de înregistrare al fișei de evidență a contribuabilului (NÎFE), iar dacă persoana a renunțat la acesta din motive religioase, a notificat organul fiscal și are mențiunea corespunzătoare în pașaport, datele din pașaport prevăzute de Procedură.
• Adresa fiscală, denumirea organului de control fiscal și data depunerii.
• O explicație succintă a împrejurărilor, cu trimitere la dovezi.
• Obligațiile fiscale concrete care nu au putut sau nu pot fi îndeplinite.
• Informații despre perioadele fiscale pentru care obligațiile nu pot fi îndeplinite sau despre împrejurările prevăzute de Procedură care au cauzat imposibilitatea.
• Lista completă a anexelor, cu denumirile, datele, numerele și organele emitente ale documentelor și numărul de pagini al fiecăruia.
• Semnătura persoanei fizice sau a persoanelor cu funcții de răspundere ale întreprinderii și sigiliul, dacă există.

Anexați unul sau mai multe documente care confirmă chiar temeiul invocat. În funcție de eveniment, acestea pot fi procesul-verbal și concluzia privind incendiul, extrasul din RUCP, documente privind bunurile, materialele inventarierii, evaluarea, polița de asigurare și notificarea evenimentului asigurat, notificarea potrivit punctului 44.5 sau subpunctului 69.28 ori alte dovezi ale pierderii sau inaccesibilității.

Dacă FOP anexează documentele privind avarierea, distrugerea sau pierderea propriilor bunuri prevăzute la punctul 7 din lista pentru persoane fizice, trebuie să confirme că bunurile aparțin persoanei fizice și erau folosite în activitatea economică. Pentru acest tip de dovezi, bunurile trebuie să fie, de asemenea, obiect impozabil, unica sursă pentru plata impozitelor sau să fie grevate de un gaj fiscal. Dacă imposibilitatea are un alt temei, prezentați dovezi tocmai pentru împrejurările care au împiedicat îndeplinirea obligației fiscale concrete. Procedura prevede și depunerea de către persoanele fizice a altor documente și informații justificative, împreună cu un document de identitate.

Nu sunt necesare toate documentele din listele Procedurii nr. 225 în același timp. Procesul-verbal de incendiu se anexează dacă a avut loc un incendiu, iar polița de asigurare dacă bunurile sunt asigurate. Dacă întreprinderea folosește dovezile de la punctul 13 din lista pentru persoane juridice, bunurile trebuie să fie înregistrate în bilanțul său și să fie obiect impozabil, unica sursă pentru plata impozitelor sau să fie grevate de un gaj fiscal. Acest punct menționează și procesul-verbal al comisiei de inventariere, semnat de un reprezentant al structurii teritoriale a SSUSE. Verificați dacă documentele confirmă condițiile respective și sunt întocmite corespunzător. Regulamentul nr. 879 nu stabilește o astfel de semnătură ca cerință generală pentru inventariere. Pentru cererea depusă potrivit Procedurii nr. 225 se pot prezenta unul sau mai multe documente suficiente pentru confirmarea temeiului invocat.

Cum se depune cererea și ce termen se aplică unui caz nou

Cererea și documentele pot fi depuse prin Cabinetul electronic, în format pe hârtie la organul de la adresa fiscală sau la oricare centru de servicii al organului de control fiscal, ori prin poștă cu confirmare de primire.

Pentru contribuabilul care și-a îndeplinit obligațiile, dar ulterior și-a pierdut această posibilitate din cauza agresiunii militare, punctul 6 din secțiunea II stabilește termenul de depunere a cererii și dovezilor: în termen de 60 de zile calendaristice începând cu prima zi a lunii următoare lunii în care s-a restabilit posibilitatea de a depune cererea și documentele.

Procedura distinge între posibilitatea de a depune cererea și posibilitatea de a îndeplini obligațiile fiscale. Aceste posibilități se pot restabili la momente diferite. Notați datele efective și confirmați ce anume a devenit posibil.

Păstrați documentele originale pe durata termenului de prescripție prevăzut de CFU și prezentați-le la o solicitare legală a SFS. Dacă SFS a emis o decizie motivată privind posibilitatea îndeplinirii la timp a obligațiilor fiscale, potrivit Procedurii nr. 225 contribuabilul este considerat ca având această posibilitate.

Cum examinează SFS documentele

SFS examinează cererea și documentele în termen de 20 de zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii. Dacă dovezile sunt insuficiente, trimite o decizie preliminară cu lista documentelor suplimentare concrete cel târziu până la expirarea acestui termen.

Contribuabilul poate prezenta documente suplimentare, explicații și justificări în termen de zece zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii deciziei preliminare. SFS le examinează în termen de 20 de zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii. Dacă nu se depun completări, organul decide pe baza materialelor deja prezentate.

SFS poate solicita confirmări suplimentare de la autoritățile competente. Trebuie să stabilească în ce mod împrejurările au afectat magazinul dumneavoastră și dacă ați fi putut îndeplini obligația concretă până la termenul-limită. SFS trebuie să dovedească concluzia privind posibilitatea sau imposibilitatea îndeplinirii obligației și să explice temeiurile deciziei.

Decizia preliminară și cea finală se transmit potrivit articolului 42 din CFU. Dacă documentul este trimis în Cabinetul electronic, contribuabilul este informat în același timp, prin e-mail, despre tipul documentului, data și ora trimiterii. Un document întocmit corespunzător poate fi considerat comunicat potrivit regulilor CFU, de aceea verificați periodic cabinetul. Lipsa unui răspuns la cererea inițială depusă potrivit Procedurii nr. 225 nu înseamnă, prin ea însăși, că aceasta a fost aprobată.

Ce să faceți după restabilirea posibilității

Dacă posibilitatea de a îndeplini obligațiile a fost restabilită, subpunctul 69.1 din CFU leagă scutirea de răspundere de îndeplinirea acestora în termen de 60 de zile calendaristice începând cu prima zi a lunii următoare lunii în care s-a restabilit posibilitatea. Regula privește obligațiile incluse în normă, cu termene-limită cuprinse între 24 februarie 2022 și data restabilirii posibilității. Calculul termenului depinde de restabilirea efectivă, nu de data deciziei SFS.

Contribuabilul care a primit o decizie privind imposibilitatea și și-a restabilit posibilitatea de a-și îndeplini obligațiile notifică, de asemenea, SFS cel târziu în 60 de zile calendaristice începând cu prima zi a lunii următoare. Notificarea indică datele sale de identificare, adresa fiscală, organul și data depunerii, data și numărul ultimei decizii privind imposibilitatea, denumirea și sediul organului emitent și data restabilirii posibilității.

Contabilul urmărește trei termene distincte: depunerea cererii și a dovezilor; îndeplinirea obligațiilor fiscale; notificarea SFS că acestea pot fi din nou îndeplinite. Ultima notificare este necesară pentru contribuabilul care a primit de la SFS o decizie privind imposibilitatea de a-și îndeplini obligațiile la timp.

Ce consecințe fiscale are scoaterea din evidență

TVA pentru mărfurile distruse

Pentru plătitorii de TVA, punctul 32¹ din subsecțiunea 2 a secțiunii XX din CFU prevede o regulă specială. Mărfurile achiziționate în operațiuni impozabile cu TVA și distruse sau pierdute din cauza unor împrejurări de forță majoră pe durata legii marțiale sau a stării de urgență nu sunt considerate utilizate în operațiuni neimpozabile ori în afara activității economice. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, punctul 198.5 din CFU nu se aplică. Condițiile privesc mărfurile; nu trebuie extinse automat la servicii.

Confirmați prin documente achiziționarea mărfurilor în operațiuni impozabile cu TVA, distrugerea sau pierderea lor, cauzele și perioada relevantă. Pentru certificarea împrejurărilor de forță majoră vă puteți adresa Camerei de Comerț și Industrie a Ucrainei (CCI) sau camerei regionale autorizate de aceasta, potrivit articolului 14¹ din Legea nr. 671/97-VR.

Împrejurările de forță majoră sunt certificate de CCI a Ucrainei și de camerele regionale autorizate. Articolul 14¹ din Legea nr. 671/97-VR prevede emiterea certificatului în termen de șapte zile de la cerere, la costul emiterii, iar pentru entitățile încadrate în categoria întreprinderilor mici, gratuit. În cerere trebuie explicate împrejurările individuale și efectul lor asupra obligației sau angajamentului concret.

Subpunctul 69.29 din subsecțiunea 10 a secțiunii XX din CFU stabilește o limitare privind rambursarea de la buget: TVA aferentă creditului fiscal pentru mărfurile distruse sau pierdute din cauza forței majore pe durata legii marțiale nu se include în calculul rambursării de la buget. Aceste sume se reportează în creditul fiscal al perioadei următoare până la stingerea integrală.

TVA pentru echipamentele lichidate

Potrivit punctului 189.9 din CFU, lichidarea mijloacelor fixe prin decizia proprie a contribuabilului este, în general, considerată livrare la prețuri obișnuite, dar nu mai mici decât valoarea contabilă la momentul lichidării. Totuși, norma prevede excepțiile următoare:

• distrugerea sau ruinarea ca urmare a unor împrejurări de forță majoră;
• lichidarea fără acordul contribuabilului, inclusiv furtul confirmat potrivit legii;
• prezentarea către organul de control fiscal a documentului corespunzător privind distrugerea, dezmembrarea sau altă transformare a obiectului, în urma căreia acesta nu mai poate fi folosit potrivit destinației inițiale.

Acestea sunt temeiuri alternative. Pentru fiecare obiect trebuie stabilit temeiul aplicabil și trebuie identificate documentele corespunzătoare.

Potrivit punctului 189.10, la înregistrarea componentelor, pieselor sau deșeurilor rezultate din lichidarea activelor imobilizate, în vederea utilizării în activitatea economică, nu se calculează obligații de TVA pentru această operațiune. Vânzarea ulterioară a acestor resturi se evaluează ca operațiune separată.

Impozitul pe profit al întreprinderii

Potrivit subpunctului 134.1.1 din CFU, baza de pornire este rezultatul financiar contabil, ajustat cu diferențele fiscale prevăzute. Înainte de calcul, contabilul verifică dacă întreprinderea aplică diferențele fiscale — ajustări ale rezultatului financiar contabil prevăzute de CFU. Dacă întreprinderea are dreptul să nu le aplice, trebuie verificat dacă a exercitat acest drept.

Dacă întreprinderea aplică diferențele prevăzute la articolul 138, contabilul stabilește mai întâi categoria fiscală a obiectului. Dacă, potrivit regulilor fiscale, acesta este un mijloc fix sau un activ necorporal destinat utilizării în activitatea economică, la lichidare rezultatul financiar se majorează cu valoarea contabilă netă și se diminuează cu valoarea fiscală netă. Aceste valori pot fi diferite.

Pentru mijloacele fixe și activele necorporale care nu sunt destinate utilizării în activitatea economică, valoarea contabilă netă majorează, de asemenea, rezultatul financiar la lichidare. Diminuarea prevăzută la punctul 138.2 cu costul inițial și îmbunătățirile, în limita venitului, se referă la vânzarea unui obiect care nu este destinat utilizării în activitatea economică. Această regulă privind vânzarea nu se aplică distrugerii obiectului.

FOP în sistemul general de impozitare

Obiectul impozabil al FOP este venitul net impozabil: încasările minus cheltuielile documentate, legate de activitatea economică. Subpunctul 177.4.1 definește cheltuielile legate nemijlocit de obținerea venitului, inclusiv costul mărfurilor și materialelor corespunzătoare.

Procesul-verbal de scoatere din evidență a mărfurilor nevândute și distruse nu conferă, prin el însuși, un drept general de a deduce valoarea acestora din venit. Trebuie verificate plata, legătura cu venitul, documentele și dacă cheltuielile au fost deja luate în calcul. Dacă FOP a îndeplinit condițiile subpunctului 69.28 și a depus notificarea, SFS nu poate contesta indicatorii declarați pentru perioadele indicate doar din cauza lipsei documentelor primare.

Subpunctul 177.4.5 exclude cheltuielile care nu țin de activitatea antreprenorială și cele nedocumentate și stabilește restricții speciale pentru mijloacele fixe și activele necorporale. Pentru achiziționarea activelor amortizabile se aplică regulile de amortizare corespunzătoare, nu deducerea arbitrară, integrală și imediată a costului.

Subpunctul 177.4.6 permite antreprenorului să ia în calcul amortizarea, dacă dorește, cu evidență separată, și prevede recunoașterea valorii contabile nete drept cheltuială la lichidarea mijloacelor fixe. Regula se aplică în condițiile și cu excepțiile articolului 177. În special, terenurile, bunurile imobiliare rezidențiale și autoturismele nu sunt amortizabile potrivit acestei norme; dreptul de a deduce valoarea lor în cazul pierderii nu rezultă automat.

FOP sau întreprinderea plătitoare de impozit unic

Potrivit articolului 292 din CFU, valoarea bunurilor scoase din evidență nu reduce venitul ca cheltuială. Nici distrugerea mărfurilor, prin ea însăși, nu constituie obținere de venit. Consecințele unor plăți ulterioare se stabilesc potrivit naturii lor juridice și statutului beneficiarului.

Subpunctul 1 al punctului 292.1 exclude din venit plățile și despăgubirile de asigurare primite de FOP plătitoare de impozit unic. Pentru persoanele juridice se aplică definiția venitului de la subpunctul 2 și regulile corespunzătoare. Concluzia pentru FOP nu se extinde automat la o persoană juridică sau la orice plată compensatorie.

Scoaterea mărfurilor din depozit în Torgsoft

După documentarea temeiului pierderii și aprobarea listei de mărfuri, angajatul responsabil înregistrează scoaterea din evidență în modul „Списання товару зі складу” („Scoaterea mărfii din depozit”). Înainte de a adăuga mărfurile, verifică destinația documentului, depozitul, data și numărul. Programul completează centrul de evidență curent, de aceea depozitul trebuie verificat separat. Mărfurile se adaugă cu scanerul sau prin selectarea lor din depozit.

Imediat ce o marfă este adăugată în documentul de scoatere din evidență, cantitatea acesteia din depozit scade. Prin urmare, pregătiți lista și cantitățile din timp și verificați-le pe parcursul introducerii. Butonul „Розрахунок собівартості” („Calculul costului”) recalculează costul; scoaterea din evidență se contabilizează la cost.

Cu ajutorul butonului „Друк” („Tipărire”) puteți obține un proces-verbal la cost sau la prețurile cu amănuntul. Pentru a documenta pierderea, verificați suma, datele și semnăturile necesare. Dacă FOP ține evidența mărfurilor potrivit Procedurii nr. 496, documentul privind pierderea trebuie să indice valoarea la prețul de achiziție confirmat prin această evidență. Verificați dacă valoarea costului din Torgsoft corespunde; tipărirea procesului-verbal la prețuri cu amănuntul nu îndeplinește, prin ea însăși, această cerință. Documentul tipărit trebuie inclus în dosarul general de dovezi și de evidență. El nu stabilește, prin el însuși, cauza pierderii, nu reconstituie documentele primare și nu transmite notificarea la SFS. Pașii de lucru sunt prezentați în instrucțiunile oficiale pentru scoaterea mărfurilor din evidență.

Când poate apărea răspunderea

Potrivit punctului 121.1 din CFU, contribuabilul poate fi amendat dacă nu păstrează documentele pe durata termenelor prevăzute la articolul 44 sau nu prezintă originalele ori copiile lor în timpul controlului fiscal, în cazurile prevăzute de Cod. În ceea ce privește neprezentarea originalelor, norma prevede o excepție pentru documentele obținute din Registrul unic al facturilor fiscale. Amenda este de 1 020 UAH. Dacă în decursul unui an contribuabilului i s-a aplicat deja o amendă pentru aceeași încălcare, amenda pentru repetarea faptei este de 2 040 UAH.

Aceasta nu este o amendă automată pentru simplul fapt al bombardamentului sau doar pentru depășirea termenului de cinci zile pentru notificare. Trebuie constatată încălcarea și luată în calcul aplicabilitatea subpunctului 69.28, a subpunctului 69.1 și a Procedurii nr. 225. Subpunctul 112.8.9 din CFU prevede, de asemenea, scutirea de răspundere financiară dacă acțiunea sau inacțiunea a fost cauzată de forță majoră. Trebuie să existe o legătură între împrejurări și încălcare; norma nu prelungește, prin ea însăși, termenele de depunere sau de plată.

Răspunderea administrativă presupune o acțiune sau inacțiune culpabilă și contrară legii. Codul ucrainean al contravențiilor administrative (CUCA) prevede încălcări diferite și persoanele care pot fi trase la răspundere:

Pentru calcularea acestor amenzi, un minim neimpozabil este de 17 UAH. Aceasta este valoarea folosită la calcularea amenzii; pentru calificarea încălcărilor, CFU prevede o altă regulă. Sancțiunile prezentate nu se aplică fiecărui magazin prejudiciat doar pentru pierderea bunurilor sau documentelor.

Cum să depuneți obiecții sau să contestați decizia SFS

Dacă ați primit un proces-verbal de control

Dacă nu sunteți de acord cu constatările procesului-verbal, punctul 86.7 din CFU vă permite să depuneți obiecții, documente suplimentare și explicații în termen de zece zile lucrătoare începând cu ziua următoare primirii procesului-verbal sau a notei de constatare. Acestea se depun la organul care a efectuat controlul. Se pot adăuga dovezi privind lipsa vinovăției, circumstanțele atenuante sau temeiurile de scutire de răspundere financiară.

Aceste materiale devin parte a dosarului controlului. Procedura descrisă are o excepție pentru controlul documentar neplanificat prevăzut la subpunctul 78.1.5 din CFU.

Dacă ați primit un refuz sau o altă decizie

Contestația administrativă se depune la organul de control fiscal ierarhic superior în termen de 10 zile lucrătoare începând cu ziua următoare primirii deciziei. Contestațiile împotriva deciziilor structurilor teritoriale ale SFS se depun la SFS al Ucrainei. În același timp, organul a cărui decizie se contestă este notificat în scris sau printr-o modalitate electronică corespunzătoare.

Contestația poate fi depusă în scris sau electronic. Pentru depunerea electronică trebuie respectate condițiile de la punctul 56.3 din CFU privind raportarea electronică și/sau identificarea în Cabinetul electronic, precum și cerințele privind documentele electronice. La contestație se anexează copiile certificate necesare, calculele și dovezile.

Dacă termenul a fost depășit, în termen de șase luni de la expirarea lui se poate depune o contestație împreună cu o cerere de repunere în termen și, dacă există, dovezi privind motivele întemeiate. Organul repune în termen dacă apreciază că motivele sunt întemeiate.

În contestație puteți declara că doriți să participați personal, prin reprezentant sau prin videoconferință. Organul trebuie să comunice data, ora și modalitatea examinării cu cel puțin cinci zile calendaristice înainte. Absența contribuabilului notificat în mod corespunzător nu împiedică examinarea.

Potrivit punctelor 56.8–56.9 din CFU, organul trebuie să adopte și să trimită o decizie motivată asupra contestației în termen de 20 de zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii. Termenul poate fi prelungit până la un total de 60 de zile calendaristice dacă contribuabilul a fost notificat înainte de expirarea termenului inițial de 20 de zile.

Dacă decizia asupra contestației nu este trimisă în termenul corespunzător, începând cu ziua următoare expirării acestuia contestația este considerată admisă integral. Același efect se produce dacă decizia de prelungire nu a fost trimisă înainte de expirarea termenului inițial. Aceste reguli privesc contestația administrativă potrivit CFU, nu cererea inițială depusă potrivit Procedurii nr. 225.

Când să vă adresați instanței

Dacă contestați în instanță o decizie care nu stabilește o obligație bănească, inclusiv un refuz de aplicare a procedurii corespunzătoare, verificați termenul prevăzut de articolul 122 din Codul de procedură în contencios administrativ al Ucrainei (CPCA) și eventualul termen special. Termenul general este de șase luni din ziua în care persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea drepturilor sale, dacă legea nu prevede altfel.

Dacă persoana a folosit procedura de contestare administrativă prevăzută de lege, termenul general este de trei luni de la comunicarea deciziei asupra contestației. Dacă decizia nu a fost adoptată și/sau comunicată în termenul stabilit, articolul 122 prevede șase luni de la depunerea contestației. Pentru deciziile privind obligațiile bănești fiscale trebuie stabilite separat termenele speciale aplicabile.

Ce set de documente să păstrați

Pentru colaborarea ulterioară cu contabilul, SFS, asigurătorul sau reprezentantul în dosar, este util să adunați materialele într-un dosar ordonat. În funcție de împrejurări, acesta va conține:

• Dovezile evenimentului: sesizarea către organele de ordine și confirmarea primirii, extrasul din RUCP sau documentele disponibile privind începerea cercetării, materialele cercetării, procesul-verbal și concluzia SSUSE, dacă a fost un incendiu, fotografii și înregistrări video.
• Documentele privind bunurile: dreptul de proprietate sau de folosință, achiziționarea mărfurilor și echipamentelor, registrele contabile, procesele-verbale de evaluare a spațiului, listele de inventariere, situațiile de reconciliere, procesul-verbal al comisiei și documentele de scoatere din evidență.
• Documentele privind pierderea documentelor primare: ordinul și procesul-verbal al comisiei pentru întreprindere, lista documentelor lipsă, solicitările adresate partenerilor contractuali, exemplarele primite și originalele electronice.
• Demersurile fiscale: notificarea potrivit normei aplicabile din CFU, cererea potrivit Procedurii nr. 225 cu anexele, confirmarea depunerii, deciziile preliminare și finale, notificarea restabilirii posibilității și materialele de contestare.

Verificați în fiecare document adresa, data, denumirea proprietarului, lista bunurilor, cantitatea, unitățile de măsură și evaluarea. Dacă informațiile diferă, explicați motivul și corectați corespunzător erorile. Această organizare vă ajută să vedeți care fapte sunt deja confirmate și ce documente mai trebuie obținute. Dacă magazinul și-a încetat activitatea, s-a mutat sau a pierdut echipamentul de casă, verificați separat cu contabilul dacă este necesară actualizarea informațiilor despre obiectul impozabil prin Formularul nr. 20-OPP și îndeplinirea procedurilor corespunzătoare pentru aparatele de înregistrare a operațiunilor de decontare (RRO) sau pentru aplicațiile software de înregistrare a acestor operațiuni (PRRO).

Surse oficiale

• Codul fiscal al Ucrainei nr. 2755-VI: punctele 44.1, 44.5–44.6, 49.3, 56.3, 56.5, 56.8–56.9, 86.7, 112.8 și subpunctul 112.8.9, punctul 121.1, subpunctul 134.1.1, punctele 138.1–138.2, 177.2, subpunctele 177.4.1, 177.4.5–177.4.6, punctele 189.9–189.10, 292.1; punctul 5 din subsecțiunea 1, punctul 32¹ din subsecțiunea 2, subpunctele 69.1, 69.9, 69.28–69.29 din subsecțiunea 10 a secțiunii XX.
• Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 225 privind confirmarea posibilității sau imposibilității de a îndeplini obligațiile fiscale: secțiunea II, punctele 1–3, 5–8; secțiunea III, punctele 1–3; listele documentelor justificative pentru persoane juridice și fizice.
• Regulamentul privind documentarea înregistrărilor contabile, Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 88: punctele 1.1 și 6.10.
• Regulamentul privind inventarierea activelor și obligațiilor, Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 879: secțiunea I, punctele 2, 7–8; secțiunea II, punctele 1–2.4, 5–7, 14–15, 18–20; secțiunea III, subpunctele 1.8, 4.2, 4.4; secțiunea IV, punctele 1–4.
• Legea nr. 996-XIV privind contabilitatea și raportarea financiară în Ucraina: articolul 9, părțile 1–2.
• Legea nr. 851-IV privind documentele electronice și circulația electronică a documentelor: articolele 7, 12–13.
• Procedura de depunere a situațiilor financiare, Hotărârea Cabinetului de Miniștri nr. 419: punctul 12.
• SNC 9 „Stocuri”: punctele 2, 5, 24–28.
• SNC 7 „Mijloace fixe”: punctele 2, 6, 33–35.
• Instrucțiunea de aplicare a Planului de conturi contabile, Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 291: contul 07, subconturile 072, 947, 976; înregistrările în subconturile 375 și 716 privind recuperarea pierderilor.
• Legea nr. 265/95-VR privind utilizarea RRO în comerț, alimentație publică și servicii: punctul 12 al articolului 3 privind evidența mărfurilor și excepțiile.
• Procedura de evidență a stocurilor de mărfuri pentru întreprinzătorii individuali din Ucraina (FOP), Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 496: secțiunea I, punctele 1–2; secțiunea II, punctul 1, subpunctele 5–6 ale punctului 3, punctul 4.
• Codul de procedură penală al Ucrainei nr. 4651-VI: articolele 55–56 și 117, părțile 1 și 4 ale articolului 214, articolele 220–221, părțile 1–4 ale articolului 237, articolele 303–304, punctele 1 și 5 din partea 1 a articolului 615.
• Procedura de evidență a incendiilor și consecințelor acestora, Hotărârea Cabinetului de Miniștri nr. 2030: punctele 4, 7–11, anexele 1, 2 și 4.
• Procedura privind lucrările urgente pentru eliminarea consecințelor agresiunii armate legate de avarierea clădirilor și construcțiilor, Hotărârea Cabinetului de Miniștri nr. 473: punctele 1, 4, 6, 6¹–6², 8–8², 9.
• Hotărârea Cabinetului de Miniștri nr. 815 privind evaluarea la distanță a anumitor categorii de bunuri imobile distruse: punctele 1–5 din Normele speciale privind evaluarea la distanță a obiectelor rezidențiale prevăzute; subpunctul 2 al punctului 6¹ din Procedura nr. 473 face trimitere la acest mecanism.
• Ordinul Ministerului Dezvoltării nr. 376 și Lista aprobată a teritoriilor unde au loc lupte și a celor ocupate temporar: punctul 1 al ordinului și rândul relevant din Lista teritorială.
• Hotărârea Cabinetului de Miniștri nr. 1364 privind întocmirea Listei teritoriilor unde au loc lupte și a celor ocupate temporar: punctul 1¹ privind categoriile teritoriilor și datele perioadelor.
• Legea nr. 671/97-VR privind camerele de comerț și industrie din Ucraina: articolul 14¹.
• Codul ucrainean al contravențiilor administrative nr. 8073-X: articolele 9, 163¹, 164¹–164², 234¹.
• Codul de procedură în contencios administrativ al Ucrainei nr. 2747-IV: articolul 122, părțile 1–4.